Ruptura de tendon ahilean: Cauze, simptome și tratament

Ruptura tendonului ahilean este o leziune severă care afectează tendonul lui Ahile, cel mai puternic tendon din corpul uman. Aceasta apare frecvent la persoanele active, în special în timpul activităților sportive care implică mișcări rapide, cum ar fi sprintul, săriturile sau schimbările bruște de direcție. Această afecțiune poate provoca durere intensă și limitarea mobilității, necesitând tratament medical prompt. În acest articol, vom discuta cauzele, simptomele, factorii de risc și opțiunile de tratament pentru ruptura de tendon ahilean, precum și cum putem preveni această afecțiune.

 

Ce este tendonul lui Ahile (tendonul ahilean)

Tendonul ahilean, cunoscut și sub numele de tendonul lui Ahile, este cel mai mare și cel mai puternic tendon din corpul uman. Acesta leagă mușchii gambei (gastrocnemius și soleus) de osul călcâiului (calcaneu) și joacă un rol esențial în mișcarea piciorului, permițându-ne să mergem, să alergăm, să sărim și să ne ridicăm pe vârfuri. Deși este extrem de rezistent, tendonul ahilean poate suferi leziuni din cauza suprasolicitării sau a traumatismelor directe.

 

Ce este ruptura de tendon ahilean

Ruptura tendonului ahilean apare atunci când tendonul este întins dincolo de limitele sale și se rupe parțial sau complet. Aceasta este adesea rezultatul unei mișcări bruște sau a unei suprasolicitări, și poate apărea la orice persoană, deși este mai frecventă la adulții activi din punct de vedere fizic. Ruptura poate fi însoțită de o senzație de pocnitură sau zgomot, urmată de durere acută și incapacitatea de a folosi piciorul afectat.

 

Ruptura de tendon ahilean – Cauze

Ruptura tendonului ahilean poate fi cauzată de mai mulți factori, printre care:

 

  • Mișcări bruște, cum ar fi săriturile sau schimbările rapide de direcție, în special în timpul activităților sportive.
  • Suprasolicitarea tendonului din cauza activităților fizice intense sau repetitive.
  • Lipsa încălzirii corespunzătoare înainte de activitatea fizică.
  • Îmbătrânirea naturală a tendonului, care devine mai puțin flexibil și mai predispus la leziuni odată cu înaintarea în vârstă.
  • Traumatisme directe asupra tendonului.

 

De asemenea, anumiți factori de sănătate, cum ar fi administrarea prelungită de corticosteroizi sau antibiotice din clasa fluorochinolonelor, pot slăbi tendonul și crește riscul de ruptură.

 

Ruptura de tendon ahilean – Tipuri

Ruptura tendonului ahilean poate fi clasificată în mai multe tipuri, în funcție de gravitatea leziunii și de dimensiunea decalajului dintre capetele tendonului rupt:

 

Tipul 1: Rupturi parțiale ≤50%

Rupturile parțiale implică o ruptură a tendonului în proporție de 50% sau mai puțin. De obicei, aceste rupturi pot fi tratate conservator, fără a fi necesară intervenția chirurgicală, iar recuperarea este relativ mai rapidă comparativ cu rupturile complete.

 

Tipul II: Ruptură completă cu decalaj tendinos ≤3 cm

Ruptura completă cu un decalaj de până la 3 cm între capetele tendonului rupt necesită adesea tratament chirurgical. Recuperarea poate dura mai mult și este necesară o reabilitare atentă pentru a asigura refacerea funcției tendonului.

 

Tipul III: Ruptură completă cu decalaj tendinos de 3 până la 6 cm

Acest tip de ruptură implică o separare mai mare între capetele tendonului, necesitând aproape întotdeauna o intervenție chirurgicală pentru a reconecta tendonul. Fără tratament, această leziune poate duce la pierderea permanentă a funcției piciorului afectat.

 

Tipul IV: Ruptură completă cu un defect > 6 cm (rupturi neglijate)

Rupturile cu un decalaj mai mare de 6 cm sunt considerate rupturi neglijate și sunt cel mai dificil de tratat. Acestea apar atunci când leziunea nu este tratată la timp și tendonul începe să se retragă. Tratamentul pentru aceste rupturi este de obicei complex și necesită reconstrucția tendonului.

 

Ruptura de tendon ahilean – Factorii de risc și complicații

Există mai mulți factori de risc care pot crește probabilitatea apariției unei rupturi de tendon ahilean, printre care:

 

  • Vârsta – persoanele cu vârsta între 30 și 50 de ani sunt mai predispuse la această leziune.
  • Sexul – bărbații au un risc mai mare de ruptură de tendon ahilean comparativ cu femeile.
  • Participarea la sporturi de impact ridicat, cum ar fi baschetul, fotbalul sau tenisul.
  • Suprasolicitarea tendonului în timpul exercițiilor intense sau al muncii fizice grele.
  • Utilizarea prelungită a corticosteroizilor sau a antibioticelor fluorochinolone.

 

Complicațiile care pot apărea în urma rupturii de tendon ahilean includ slăbirea permanentă a tendonului, limitarea mobilității piciorului și recidiva leziunii.

 

Simptomele rupturii de tendon ahilean

Simptomele tipice ale unei rupturi de tendon ahilean includ:

 

  • O durere bruscă și intensă în partea din spate a gleznei sau gambei.
  • Un sunet sau o senzație de pocnitură în momentul ruperii tendonului.
  • Incapacitatea de a pune greutate pe piciorul afectat sau de a împinge piciorul în jos (plantarflexie).
  • Umflarea și sensibilitatea în zona gleznei.
  • O depresiune vizibilă în locul unde tendonul s-a rupt.

 

Cum se pune diagnosticul pentru ruptura de tendon ahilean

Diagnosticul rupturii de tendon ahilean începe cu un examen clinic detaliat realizat de un medic ortoped. Acesta va evalua simptomele și va efectua teste specifice, cum ar fi testul Thompson, care implică strângerea gambei pentru a vedea dacă piciorul reacționează la mișcare. Dacă nu există reacție, este un semn clar de ruptură de tendon.

 

De asemenea, pentru a confirma diagnosticul și pentru a evalua severitatea leziunii, medicul poate recomanda o ecografie sau un RMN (rezonanță magnetică), care oferă imagini detaliate ale tendonului și ale țesuturilor înconjurătoare.

 

Tratament pentru ruptura de tendon ahilean

Tratamentul pentru ruptura de tendon ahilean poate fi de două tipuri: non-chirurgical și chirurgical, în funcție de gravitatea leziunii și de starea generală de sănătate a pacientului.

 

Tratament non-chirurgical pentru ruptura de tendon ahilean

Tratamentul non-chirurgical este adesea recomandat în cazul rupturilor parțiale sau la pacienții care nu sunt candidați buni pentru intervenția chirurgicală. Acesta constă în imobilizarea piciorului cu o orteză sau ghips timp de 6 până la 8 săptămâni, permițând tendonului să se vindece. După perioada de imobilizare, pacientul va trebui să urme

 

după perioada de imobilizare un program de recuperare prin fizioterapie, care are scopul de a restabili forța și flexibilitatea tendonului. Tratamentul non-chirurgical are avantajul că evită riscurile asociate intervențiilor chirurgicale, însă există un risc mai mare de recidivă sau de vindecare necorespunzătoare, ceea ce poate duce la slăbiciune în piciorul afectat.

 

Tratament chirurgical pentru ruptura de tendon ahilean

Tratamentul chirurgical este recomandat în cazurile de ruptură completă sau la pacienții care doresc să reducă riscul de recidivă și să obțină o recuperare mai rapidă. În timpul intervenției chirurgicale, medicul ortoped va reconecta capetele tendonului rupt folosind suturi speciale. În cazul rupturilor complexe, poate fi necesară o grefă de tendon prelevată dintr-o altă parte a corpului pentru a înlocui segmentul deteriorat.

 

Recuperarea după ruptura tendonului ahilean

Recuperarea după intervenția chirurgicală pentru ruptura de tendon ahilean durează, de obicei, între 4 și 6 luni. Imediat după operație, pacientul va trebui să poarte o orteză sau un ghips pentru a proteja tendonul și a permite vindecarea. Fizioterapia este esențială în această fază pentru a restabili mobilitatea, forța și funcția piciorului. Programul de reabilitare poate include exerciții de stretching, întărirea mușchilor gambei și antrenamente de echilibru și coordonare.

 

În primele săptămâni după intervenție, pacientul va trebui să evite să pună greutate pe piciorul afectat. Pe măsură ce vindecarea progresează, medicul va recomanda treptat reluarea activităților normale, însă revenirea completă la sporturile de mare impact poate dura între 6 și 12 luni.

 

Cum putem preveni ruptura de tendon ahilean

Deși nu toate rupturile de tendon ahilean pot fi prevenite, există câteva măsuri pe care le poți lua pentru a reduce riscul:

 

  • Încălzirea corespunzătoare înainte de activități fizice intense, în special cele care implică sărituri și sprinturi.
  • Evitarea suprasolicitării tendonului prin alternarea exercițiilor de mare impact cu activități mai blânde, cum ar fi înotul sau ciclismul.
  • Întărirea mușchilor gambei prin exerciții de forță și stretching regulat pentru a menține tendonul flexibil.
  • Purtarea de încălțăminte adecvată care să ofere suport corespunzător pentru picioare și glezne.
  • Consultarea unui specialist în cazul în care ai dureri persistente la nivelul tendonului ahilean sau dacă observi simptome de tendinită.

 

Aceste măsuri preventive nu doar că vor contribui la protejarea tendonului ahilean, dar vor ajuta și la menținerea sănătății generale a articulațiilor și mușchilor picioarelor.

Keep Up to Date with the Most Important News

By pressing the Subscribe button, you confirm that you have read and are agreeing to our Privacy Policy and Terms of Use