Leziunile SLAP (Superior Labrum Anterior to Posterior) reprezintă o categorie de leziuni ale labrumului superior, structura fibrocartilaginoasă situată la nivelul articulației umărului. Labrumul joacă un rol esențial în stabilitatea și funcționalitatea umărului, contribuind la menținerea capului humeral în cavitatea glenoidă a scapulei. O leziune a acestei structuri poate cauza durere, instabilitate și afectarea mobilității umărului. În acest articol vom explora în detaliu ce înseamnă leziunea SLAP, care sunt cauzele principale, simptomele specifice și cum pot fi tratate eficient aceste leziuni.
Leziunile de labrum superior
Leziunea SLAP implică afectarea labrumului superior al umărului, în special în zona unde bicepsul brahial se atașează de cavitatea glenoidă. Această leziune apare, de obicei, din cauza suprasolicitării sau a unui traumatism direct asupra umărului. În funcție de gravitatea și localizarea leziunii, există diferite tipuri de leziuni SLAP, fiecare având caracteristici specifice și necesități de tratament distincte.
Labrumul superior ajută la stabilizarea articulației umărului, iar orice afectare a acestuia poate duce la durere cronică și scăderea capacității de mișcare. Leziunile SLAP sunt frecvente la sportivii care practică sporturi ce implică aruncări repetate (cum ar fi baseball, handbal sau tenis) sau la persoanele care ridică greutăți peste cap în mod regulat.
Care sunt cauzele leziunilor SLAP?
Leziunile SLAP pot apărea din mai multe cauze, dar cele mai frecvente includ:
- Traumatisme directe: Un traumatism brusc la nivelul umărului, cum ar fi o cădere pe brațul întins sau o lovitură puternică, poate provoca o leziune a labrumului superior.
- Suprasolicitarea repetată: Activitățile repetitive care implică ridicarea brațului deasupra capului, cum ar fi aruncările de forță sau ridicarea greutăților, pot duce la leziuni SLAP prin suprasolicitarea articulației.
- Îmbătrânirea: Pe măsură ce îmbătrânim, labrumul poate deveni mai fragil și predispus la leziuni chiar și în absența unui traumatism major.
- Dislocarea umărului: O dislocare a umărului poate duce la o leziune SLAP, mai ales dacă labrumul este tras în afara poziției sale normale.
- Accidente sportive: Sporturile de contact, precum rugby sau fotbal, pot cauza leziuni SLAP din cauza impactului puternic la nivelul umărului.
Oricare dintre aceste cauze poate compromite stabilitatea umărului, provocând leziuni ale labrumului superior și simptome neplăcute care afectează activitățile zilnice.
Simptome ale leziunilor de labrum superior
Simptomele leziunilor SLAP pot varia în funcție de severitatea leziunii, dar cele mai frecvente includ:
- Durere la nivelul umărului: Durerea poate fi resimțită adânc în articulația umărului și poate crește în intensitate în timpul mișcărilor de ridicare a brațului.
- Instabilitate a umărului: Pacienții pot simți că umărul este instabil, având senzația că se poate disloca cu ușurință.
- Pierderea forței: Mișcările umărului pot deveni mai slabe, ceea ce face dificilă ridicarea sau menținerea unor greutăți.
- Click sau pocnituri: Un sunet de tip click sau pocnitură poate fi simțit în articulația umărului în timpul anumitor mișcări.
- Limitarea mișcărilor: Mișcările brațului pot fi restricționate, în special în timpul ridicării acestuia deasupra capului.
Simptomele pot apărea brusc în urma unui traumatism sau se pot dezvolta treptat, în cazul unei suprasolicitări repetitive. Este important ca aceste simptome să fie evaluate de un specialist pentru a stabili un diagnostic precis.
Tipuri de leziuni SLAP
Există mai multe tipuri de leziuni SLAP, fiecare caracterizată prin gravitatea și localizarea afectării labrumului superior. Iată principalele tipuri:
Tip 1
Leziunea SLAP de tip 1 implică o degenerare ușoară a labrumului, fără desprinderea acestuia de cavitatea glenoidă. Această leziune este frecvent întâlnită la persoanele în vârstă și poate fi asimptomatică sau poate provoca o ușoară durere și disconfort.
Tip 2
Leziunea de tip 2 este cea mai frecvent întâlnită și presupune desprinderea labrumului de la locul său de atașare, împreună cu tendonul bicepsului. Aceasta poate cauza instabilitate semnificativă a umărului și durere intensă în timpul mișcărilor de ridicare sau rotație.
Tip 3
Leziunea SLAP de tip 3 implică o ruptură în formă de “ciocan de vânt” a labrumului, în care o porțiune a acestuia se desprinde, dar tendonul bicepsului rămâne intact. Această leziune poate necesita intervenție chirurgicală pentru a repara țesutul afectat.
Tip 4
Leziunea de tip 4 este cea mai severă și implică o ruptură extinsă a labrumului, care afectează și tendonul bicepsului. Această afecțiune poate necesita atât repararea labrumului, cât și intervenții suplimentare asupra tendonului bicepsului.
Cum se pune diagnosticul leziunilor SLAP?
Diagnosticul leziunilor SLAP necesită o evaluare atentă a simptomelor pacientului și utilizarea unor metode imagistice pentru a vizualiza articulația umărului. Iată pașii principali în diagnosticarea acestor leziuni:
- Examinarea fizică: Medicul va efectua teste de mobilitate și va evalua stabilitatea umărului pentru a identifica semnele de instabilitate sau disconfort.
- Radiografia: Deși radiografiile nu pot detecta leziunile labrumului, ele pot fi utile pentru a exclude alte probleme osoase, cum ar fi fracturile.
- Rezonanța magnetică (RMN): RMN-ul este cea mai eficientă metodă pentru a vizualiza țesuturile moi și pentru a detecta leziunile labrumului superior.
- Artroscopie: În cazurile complexe, o artroscopie poate fi utilizată pentru a vizualiza direct labrumul și a evalua gravitatea leziunii. Artroscopia este o procedură minim invazivă în care un chirurg introduce o cameră mică în articulație pentru a examina structurile interne.
Un diagnostic corect este esențial pentru a stabili planul de tratament adecvat și pentru a preveni complicațiile pe termen lung.
Tratamentul leziunilor SLAP
Tratamentul leziunilor SLAP depinde de severitatea leziunii și de simptomele pacientului. În general, există două abordări principale: tratamentul nechirurgical și tratamentul chirurgical.
Tratament nechirurgical
Leziunile SLAP minore sau cele care nu provoacă instabilitate severă pot fi tratate prin metode nechirurgicale. Aceste metode includ:
- Repaus: Pacienții sunt sfătuiți să evite activitățile care suprasolicită umărul, pentru a permite vindecarea naturală a leziunii.
- Medicamente antiinflamatoare: Utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) ajută la reducerea inflamației și la ameliorarea durerii.
- Fizioterapia: Un program de exerciții fizice este esențial pentru a restabili forța și mobilitatea articulației umărului. Fizioterapia ajută la întărirea mușchilor și la îmbunătățirea stabilității articulației.
- Infiltrații cu cortizon: În cazurile severe, medicul poate recomanda injecții cu cortizon pentru a reduce inflamația și a ameliora durerea.
În cazul în care tratamentul nechirurgical nu reușește să amelioreze simptomele sau dacă leziunea este severă, poate fi necesar un tratament chirurgical.
Tratament chirurgical
Intervenția chirurgicală este de obicei necesară pentru leziunile SLAP mai complexe sau pentru cele care cauzează instabilitate cronică a umărului. Opțiunile chirurgicale includ:
- Repararea labrumului: Chirurgul poate reatașa labrumul la cavitatea glenoidă folosind ancore sau suturi, pentru a restabili stabilitatea articulației.
- Reconstrucția tendonului bicepsului: Dacă leziunea implică și tendonul bicepsului, chirurgul poate efectua o procedură de tenodeză, care presupune reatașarea tendonului într-o nouă poziție pentru a reduce tensiunea asupra labrumului.
- Artroscopia: Această tehnică minim invazivă este utilizată pentru a repara labrumul și alte structuri afectate, reducând timpul de recuperare și riscurile asociate unei intervenții chirurgicale deschise.
Cât durează recuperarea?
Recuperarea după o intervenție chirurgicală pentru leziunile SLAP poate dura între 3 și 6 luni, în funcție de severitatea leziunii și de tipul intervenției. După operație, pacienții vor avea nevoie de o perioadă de imobilizare, urmată de fizioterapie intensivă pentru a restabili mobilitatea și forța umărului.
În general, planul de recuperare post-operatorie include:
- Imobilizarea: Umărul va fi imobilizat pentru câteva săptămâni pentru a permite vindecarea labrumului și a tendonului bicepsului.
- Fizioterapia: După perioada de imobilizare, pacienții vor începe un program de reabilitare care se concentrează pe restabilirea treptată a mișcărilor umărului și întărirea mușchilor din jurul articulației.
- Revenirea la activități sportive: Pacienții care practică sporturi ce implică aruncări sau ridicarea greutăților vor trebui să aștepte cel puțin 4-6 luni înainte de a reveni complet la activitățile lor.
Este esențial ca pacienții să urmeze îndeaproape indicațiile medicului și ale fizioterapeutului pentru a evita complicațiile și pentru a asigura o recuperare completă.
