Articulația umărului este una dintre cele mai mobile din corpul uman, dar și una dintre cele mai susceptibile la leziuni. Printre cele mai comune afecțiuni care afectează această articulație se numără leziunea Hill-Sachs, o problemă frecvent întâlnită în cazurile de dislocare a umărului. Această leziune poate provoca dureri și instabilitate la nivelul umărului și, în multe cazuri, necesită tratament specializat pentru a preveni complicațiile pe termen lung. În acest articol vom discuta despre cauzele, simptomele, diagnosticarea și tratamentul leziunii Hill-Sachs, inclusiv opțiunile non-chirurgicale și chirurgicale.
Ce este leziunea Hill-Sachs?
Leziunea Hill-Sachs este o afecțiune a umărului care apare, de obicei, în urma unei dislocări anterioare a acestuia. Mai precis, este vorba despre o deformare sau o fractură compresivă a osului humeral, care apare atunci când capul humeral (osul brațului) lovește marginea anterioară a cavității glenoide din omoplat în timpul unei dislocări. Această coliziune determină o depresiune sau un defect pe suprafața capului humeral, numită leziune Hill-Sachs. O astfel de leziune poate duce la instabilitate cronică a umărului, deoarece compromite capacitatea articulației de a rămâne stabilă.
Leziunea Hill-Sachs este asociată în special cu dislocările anterioare ale umărului, care sunt cele mai frecvente tipuri de dislocări. Această afecțiune poate fi observată la persoanele care practică sporturi de contact sau care au suferit traume la nivelul umărului.
Simptome ale leziunii Hill-Sachs
Simptomele leziunii Hill-Sachs pot varia în funcție de severitatea leziunii și de alte leziuni asociate ale umărului. Iată câteva dintre cele mai comune simptome:
- Durere la nivelul umărului: Durerea poate fi resimțită în timpul mișcărilor sau în repaus, în special după o dislocare recentă.
- Instabilitatea umărului: Umărul poate părea instabil, iar pacientul poate simți că acesta este predispus să se disloce din nou.
- Senzația de blocare sau prindere: În unele cazuri, pacientul poate simți o senzație de blocare sau prindere în timpul anumitor mișcări ale umărului.
- Pierderea mobilității: Mișcările umărului pot fi limitate, iar ridicarea sau rotația brațului pot fi dureroase și dificile.
- Umflături și sensibilitate: Zona afectată poate deveni umflată și sensibilă la atingere.
Cele mai frecvente cauze ale dislocării umărului
Leziunea Hill-Sachs apare ca urmare a unei dislocări anterioare a umărului. Există mai multe cauze comune ale dislocării umărului, printre care:
- Leziuni suferite în timpul practicării unui sport: Sporturile de contact, precum fotbalul, rugby-ul sau baschetul, pot duce la dislocarea umărului din cauza impactului puternic sau a mișcărilor bruște.
- Căderi: O cădere pe brațul întins sau pe umăr poate provoca o dislocare a acestuia, mai ales dacă mișcarea implică forțe puternice.
- Accidente de mașină: Traumele suferite în urma unui accident auto, mai ales dacă implică o forță mare asupra umărului, pot duce la dislocarea articulației.
Fiecare dintre aceste cauze poate duce la o dislocare traumatică a umărului, ceea ce crește riscul de apariție a leziunii Hill-Sachs. Odată ce umărul a fost dislocat, este mult mai probabil ca dislocările să devină recurente, agravând astfel leziunea existentă.
Cum este diagnosticată o leziune Hill-Sachs?
Diagnosticul leziunii Hill-Sachs implică o evaluare clinică amănunțită și teste imagistice care să ofere o imagine clară a articulației umărului. Metodele de diagnosticare utilizate includ:
- Examinarea fizică: Medicul va evalua mobilitatea și stabilitatea umărului, identificând orice semne de instabilitate sau durere.
- Radiografia: Radiografiile pot fi folosite pentru a vizualiza deformarea sau defectul de pe capul humeral.
- Rezonanța magnetică (RMN): RMN-ul oferă imagini detaliate ale articulației și poate arăta leziuni suplimentare, cum ar fi deteriorarea țesuturilor moi sau a cartilajului.
- Tomografia computerizată (CT): În cazuri complexe, o tomografie computerizată poate fi utilizată pentru a obține o imagine mai clară a osului și a gradului de deteriorare.
Un diagnostic precis este esențial pentru a determina severitatea leziunii Hill-Sachs și pentru a stabili cel mai potrivit plan de tratament.
Cum este tratată o leziune Hill-Sachs?
Tratamentul leziunii Hill-Sachs depinde de gravitatea leziunii și de alte afecțiuni asociate. Există opțiuni de tratament atât non-chirurgicale, cât și chirurgicale, în funcție de caz.
Tratament non-chirurgical
Tratamentul non-chirurgical este recomandat, de obicei, pentru leziunile ușoare sau moderate care nu cauzează instabilitate semnificativă a umărului. Printre metodele de tratament non-chirurgical se numără:
- Reducerea închisă: Dacă umărul este dislocat, medicul poate efectua o reducere închisă pentru a readuce articulația la locul său.
- Imobilizarea: După reducere, umărul poate fi imobilizat pentru a permite vindecarea țesuturilor și a preveni recidivele.
- Fizioterapia: Programul de fizioterapie este esențial pentru a restabili forța și mobilitatea umărului, reducând riscul de dislocări ulterioare.
- Medicamente antiinflamatoare: Pentru gestionarea durerii și inflamației, medicul poate recomanda medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Tratament chirurgical
În cazurile severe sau când instabilitatea umărului este recurentă, tratamentul chirurgical poate fi necesar. Opțiunile chirurgicale includ:
- Repararea chirurgicală a umărului: Această procedură implică reconstrucția ligamentelor și repararea țesuturilor moi pentru a restabili stabilitatea umărului.
- Artroscopie: Artroscopia este o procedură minim invazivă care permite chirurgului să repare leziunile de la nivelul umărului prin incizii mici, utilizând o cameră video și instrumente speciale. Aceasta este adesea preferată pentru reducerea timpului de recuperare și a riscurilor asociate.
- Procedura Latarjet: În cazurile de instabilitate cronică, această procedură implică transferul unei porțiuni din osul coracoid pentru a spori stabilitatea articulației și a preveni dislocările viitoare.
- Hemiartroplastie sau proteză totală de umăr: În cazurile în care leziunea este severă și există o distrugere semnificativă a cartilajului și a osului, poate fi necesară înlocuirea parțială (hemiartroplastie) sau totală a articulației umărului.
Decizia de a interveni chirurgical depinde de severitatea leziunii, de gradul de instabilitate a umărului și de stilul de viață al pacientului. După operație, este necesar un program de reabilitare intensivă pentru a asigura recuperarea completă a mobilității și a forței umărului.
Cât durează recuperarea după o leziune Hill-Sachs?
Durata recuperării după o leziune Hill-Sachs variază în funcție de severitatea leziunii și de tipul de tratament aplicat. În general, recuperarea este influențată de următorii factori:
- Tipul tratamentului: Pacienții care urmează un tratament non-chirurgical pot începe să simtă ameliorări în câteva săptămâni, dar recuperarea completă poate dura câteva luni.
- Operația și reabilitarea post-operatorie: În cazul unei intervenții chirurgicale, pacienții vor necesita o perioadă mai lungă de recuperare, care poate varia între 4 și 6 luni, în funcție de tipul operației și de progresul în timpul fizioterapiei.
- Fizioterapia: Un program de reabilitare personalizat este esențial pentru a restabili complet funcția umărului și pentru a preveni complicațiile. Exercițiile de întărire și mobilitate vor ajuta la recuperarea forței și a flexibilității umărului.
- Alte leziuni asociate: Dacă pacientul are și alte leziuni la nivelul umărului, cum ar fi o ruptură a coafei rotatorii sau afectarea cartilajului, acestea pot prelungi perioada de recuperare.
Este important ca pacienții să urmeze cu strictețe indicațiile medicului și ale fizioterapeutului pentru a asigura o recuperare fără complicații și pentru a reduce riscul de recidivă.
În funcție de gravitatea leziunii și de tratamentul ales, pacienții pot avea nevoie de mai multe luni de recuperare și reabilitare. Este esențial ca aceștia să colaboreze strâns cu medicii și fizioterapeuții lor pentru a restabili mobilitatea și a preveni recidivele. Cu un plan de tratament bine structurat și o reabilitare corectă, majoritatea pacienților își pot relua activitățile zilnice și sportive fără complicații majore.