Entorsa acută de gleznă este o leziune comună care apare atunci când ligamentele ce susțin articulația gleznei sunt întinse sau rupte. Aceasta este frecvent întâlnită în activitățile fizice, cum ar fi sporturile sau chiar mersul pe teren accidentat. În funcție de severitatea leziunii, entorsa poate varia de la o simplă întindere a ligamentelor până la o ruptură completă, care necesită tratament medical specializat. În acest articol, vom explora tipurile de entorse, simptomele, cauzele și opțiunile de tratament disponibile pentru a gestiona eficient această afecțiune.
Tipuri de entorsă
Entorsele sunt clasificate în funcție de severitatea leziunii ligamentelor. Există trei grade principale de entorsă, fiecare cu simptome și necesități de tratament diferite:
Entorsa de gradul I
Entorsa de gradul I este considerată o entorsă ușoară și apare atunci când ligamentele sunt întinse, dar nu sunt rupte. Aceasta poate provoca durere ușoară și inflamație, dar nu duce la instabilitatea gleznei. Persoana afectată poate continua să meargă și să-și desfășoare activitățile, deși poate resimți un disconfort în zona afectată. Recuperarea pentru acest tip de entorsă durează, de obicei, între 1 și 2 săptămâni, iar tratamentul constă în odihnă și aplicarea de comprese reci.
Entorsa de gradul II
Entorsa de gradul II este de severitate moderată și implică o ruptură parțială a ligamentelor. Aceasta cauzează durere moderată până la severă, inflamare și o oarecare instabilitate a gleznei. Mișcarea gleznei este limitată, iar mersul este dificil fără sprijin. Recuperarea durează între 4 și 6 săptămâni, iar tratamentul poate include imobilizarea temporară a gleznei, folosirea unei orteze și fizioterapie.
Entorsa de gradul III
Entorsa de gradul III este cea mai gravă formă de entorsă și implică o ruptură completă a ligamentelor. Aceasta cauzează dureri intense, inflamație severă și instabilitate majoră a articulației. Pacientul nu poate merge fără ajutor, iar recuperarea poate dura câteva luni. În unele cazuri, tratamentul chirurgical poate fi necesar pentru a repara ligamentele rupte.
Cauze și factori de risc pentru entorsa gleznei
Entorsa de gleznă apare cel mai adesea atunci când piciorul este răsucit sau forțat într-o poziție nefirească, determinând întinderea sau ruperea ligamentelor. Cauzele comune și factorii de risc includ:
- Sporturi care implică mișcări rapide și schimbări bruște de direcție, cum ar fi fotbalul, baschetul sau tenisul.
- Mersul pe teren accidentat sau suprafețe instabile.
- Purtarea de încălțăminte necorespunzătoare, care nu oferă suport adecvat gleznei.
- Slăbiciune sau instabilitate a articulației gleznei din cauza entorselor anterioare.
- Excesul de greutate, care exercită o presiune suplimentară asupra articulației.
- Lipsa unei încălziri adecvate înainte de exerciții fizice intense.
Simptome – Cum știu că am entorsă de gleznă?
Simptomele unei entorse de gleznă pot varia în funcție de gravitatea leziunii. Iată câteva semne comune care indică prezența unei entorse:
- Durere imediată și intensă în zona gleznei.
- Inflamare și sensibilitate la atingere.
- Vânătăi sau roșeață în jurul gleznei.
- Mobilitate limitată sau incapacitatea de a mișca glezna normal.
- Instabilitate a articulației, cu senzația că glezna “se va răsuci” din nou.
- Dificultate la mers sau incapacitatea de a pune greutatea pe piciorul afectat.
Când trebuie să merg la medic?
Deși entorsele de gradul I și II pot fi tratate acasă cu odihnă și îngrijire adecvată, este esențial să consultați un medic dacă:
- Durerea este intensă și nu se ameliorează după câteva zile de tratament la domiciliu.
- Nu puteți pune greutate pe piciorul afectat sau nu puteți merge deloc.
- Observați o deformare a gleznei sau semne de instabilitate extremă.
- Există vânătăi extinse și inflamație severă.
- Entorsa este recurentă, indicând o slăbiciune cronică a articulației.
Cum este diagnosticată entorsa de gleznă?
Diagnosticul unei entorse de gleznă este realizat de obicei printr-o evaluare fizică detaliată de către un medic specialist. Medicul va verifica sensibilitatea zonei afectate și va evalua gradul de mobilitate și stabilitate a articulației. În cazuri severe sau când există suspiciuni de fracturi, pot fi recomandate teste imagistice precum radiografiile sau RMN-ul (rezonanța magnetică nucleară) pentru a evalua starea ligamentelor și a exclude alte leziuni.
Opțiuni de tratament pentru entorsa de gleznă
Tratamentul entorsei de gleznă depinde de severitatea leziunii. În general, există două mari categorii de tratament: nechirurgical și chirurgical. Tratamentul nechirurgical este de obicei suficient pentru entorsele de gradul I și II, în timp ce entorsele de gradul III pot necesita intervenții chirurgicale pentru a restabili funcția ligamentelor.
Tratamentul nechirurgical
Tratamentul nechirurgical implică mai multe faze pentru a facilita vindecarea ligamentelor și a preveni complicațiile. Acestea includ:
Faza 1
Prima fază a tratamentului implică reducerea inflamației și a durerii prin aplicarea protocolului RICE (odihnă, gheață, compresie și ridicare). Compresele reci trebuie aplicate la intervale regulate, iar glezna trebuie imobilizată cu ajutorul unui bandaj elastic sau a unei orteze. Este esențial să se evite punerea greutății pe piciorul afectat în această fază.
Faza 2
După ce durerea și inflamația au scăzut, a doua fază a tratamentului se concentrează pe restabilirea mobilității și forței musculare. Acest lucru se face prin exerciții de întindere și întărire a mușchilor din jurul gleznei. Terapia fizică poate fi necesară pentru a ajuta la recuperarea completă a mobilității.
Faza 3
Faza finală a tratamentului implică revenirea treptată la activitățile normale și sportive. Exercițiile pentru îmbunătățirea echilibrului și stabilității articulației gleznei sunt esențiale pentru a preveni recidivele și pentru a restabili complet funcția articulației.
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este recomandat doar în cazurile în care ligamentele sunt complet rupte (entorsa de gradul III) și când tratamentele nechirurgicale nu au avut succes. Intervenția chirurgicală are ca scop restabilirea stabilității gleznei și reconstrucția ligamentelor deteriorate. Există două metode principale de intervenție chirurgicală pentru entorsa de gleznă:
Artroscopia
Artroscopia este o procedură minim invazivă care implică introducerea unei mici camere video în articulația gleznei pentru a examina și trata leziunile interne. Aceasta este folosită pentru a îndepărta fragmente de os sau cartilaj și pentru a curăța zona afectată, în cazul în care există semne de inflamație severă sau alte leziuni asociate entorsei.
Reconstrucția ligamentelor
În cazurile de ruptură completă a ligamentelor, reconstrucția ligamentelor poate fi necesară. Această procedură presupune refacerea ligamentelor prin suturare sau folosirea unor grefe pentru a restabili stabilitatea articulației. După operație, pacienții vor trebui să urmeze un program de reabilitare care poate dura câteva luni pentru a restabili complet funcționalitatea gleznei.
Se poate trata entorsa acasă?
În cazul entorselor ușoare sau moderate (de gradul I sau II), tratamentul la domiciliu poate fi eficient pentru a ameliora simptomele și a facilita vindecarea. Protocolul RICE (Rest – repaus, Ice – gheață, Compression – compresie, Elevation – ridicare) este esențial pentru gestionarea simptomelor imediat după accidentare. Iată câteva detalii despre aplicarea acestui protocol:
- Repaus (Rest): Odihna este crucială pentru a permite ligamentelor să se vindece. Evitați punerea greutății pe gleznă timp de câteva zile după accidentare.
- Gheață (Ice): Aplicarea de gheață pe zona afectată ajută la reducerea inflamației și a durerii. Gheața trebuie aplicată timp de 15-20 de minute, de câteva ori pe zi, în primele 48 de ore.
- Compresie (Compression): Utilizarea unui bandaj elastic ajută la limitarea inflamației și oferă suport suplimentar articulației. Asigurați-vă că bandajul nu este prea strâns, pentru a nu afecta circulația.
- Ridicare (Elevation): Ridicarea gleznei deasupra nivelului inimii ajută la reducerea inflamației prin îmbunătățirea fluxului sanguin.
Deși tratamentul la domiciliu poate fi eficient pentru entorsele ușoare, este important să consultați un medic dacă simptomele nu se ameliorează în câteva zile sau dacă durerea și inflamația sunt severe. O evaluare medicală este necesară pentru a exclude alte leziuni și pentru a primi recomandări adecvate de tratament.
Cum previi entorsa de gleznă?
Prevenirea entorselor de gleznă este posibilă prin adoptarea unor măsuri simple, care pot reduce semnificativ riscul de accidentare. Iată câteva metode eficiente pentru a preveni entorsa de gleznă:
- Exerciții regulate pentru întărirea gleznei: Exercițiile care întăresc mușchii și ligamentele din jurul gleznei pot ajuta la menținerea stabilității articulației și la prevenirea accidentărilor.
- Purtarea încălțămintei adecvate: Asigurați-vă că purtați încălțăminte care oferă suport adecvat pentru glezne, mai ales atunci când faceți sporturi sau activități fizice intense.
- Evitarea suprafețelor instabile: Încercați să evitați mersul sau alergatul pe teren accidentat sau suprafețe alunecoase, care pot crește riscul de răsucire a gleznei.
- Încălzirea înainte de exerciții fizice: Încălzirea corespunzătoare înainte de activitatea fizică poate ajuta la pregătirea mușchilor și ligamentelor pentru efort și la prevenirea leziunilor.
- Utilizarea ortezelor sau a bandajelor: În cazul în care ați suferit entorse anterioare, utilizarea ortezelor sau a bandajelor de suport poate ajuta la protejarea gleznei și la prevenirea recidivelor.
Entorsă sau luxație – care este diferența?
Deși entorsa și luxația afectează articulațiile, ele reprezintă afecțiuni diferite. Entorsa implică întinderea sau ruperea ligamentelor care susțin articulația, fără ca oasele să fie deplasate din poziția lor normală. În schimb, luxația este o leziune mult mai gravă, în care oasele care formează articulația sunt deplasate din poziția lor naturală, ceea ce necesită intervenție medicală de urgență.
Simptomele luxației includ durere extremă, deformarea vizibilă a articulației și incapacitatea totală de a mișca zona afectată. În cazul unei luxații, tratamentul implică de obicei repoziționarea oaselor și imobilizarea articulației până la vindecare.
În concluzie, deși ambele afecțiuni pot cauza dureri intense și necesită tratament prompt, entorsa este de obicei o leziune mai ușoară și mai frecventă, care poate fi tratată în majoritatea cazurilor prin metode nechirurgicale.
