Articulația umărului este una dintre cele mai complexe și mobile articulații din corpul uman, oferindu-ne o gamă largă de mișcări. Din păcate, această mobilitate extremă face ca umărul să fie susceptibil la o varietate de afecțiuni și leziuni. În acest articol, vom explora anatomia umărului, principalele afecțiuni care pot afecta această articulație și cele mai comune opțiuni de tratament.
Care este anatomia umărului?
Înțelegerea anatomiei umărului este esențială pentru a putea recunoaște și trata corect afecțiunile care pot apărea la nivelul acestei articulații. Umărul este alcătuit din mai multe structuri esențiale care lucrează împreună pentru a asigura mobilitatea și stabilitatea brațului. Aceste structuri includ articulațiile, oasele, ligamentele, tendoanele, mușchii și nervii.
Articulațiile umărului
- Articulația glenohumerală: Aceasta este principala articulație a umărului și conectează osul humeral (al brațului) de cavitatea glenoidă a scapulei (omoplat).
- Articulația acromioclaviculară: Această articulație unește acromionul, o parte a scapulei, cu clavicula, fiind importantă pentru mișcările de ridicare ale brațului.
- Articulația sternoclaviculară: Aceasta conectează clavicula de stern și permite mișcarea scapulei în sus și în jos.
Oasele umărului
- Humerusul: Osul lung al brațului care se conectează la scapula pentru a forma articulația glenohumerală.
- Scapula: Omoplatul, care ajută la stabilizarea și mișcarea umărului.
- Clavicula: Osul care se conectează la scapulă și stern, formând articulațiile acromioclaviculară și sternoclaviculară.
Ligamentele și tendoanele
- Ligamentul coracoclavicular: Stabilizează articulația acromioclaviculară.
- Ligamentul glenohumeral: Susține articulația glenohumerală, împiedicând luxația.
- Tendonul bicepsului: Conectează mușchiul biceps de scapulă și asigură stabilitatea articulației glenohumerale.
Mușchii umărului
- Mușchii rotatori: Grupul de mușchi care asigură stabilitatea și mișcarea articulației umărului (supraspinos, infraspinos, subscapular și rotund mic).
- Mușchiul deltoid: Este responsabil de mișcările de ridicare și rotire ale brațului.
Nervii umărului
- Nervul axilar: Controlează mișcările mușchiului deltoid și percepția senzorială a pielii de pe umăr.
- Nervul suprascapular: Controlează mușchii supraspinos și infraspinos, care ajută la mișcările de ridicare și rotație ale umărului.
Bursele
Bursele sunt saci plini cu lichid, situate între oase și alte structuri, precum tendoanele și mușchii, pentru a preveni frecarea și uzura. Cea mai importantă bursă din zona umărului este bursa subacromială, care se află între acromion și mușchii rotatori.
Cele mai frecvente afecțiuni ale umărului
Umărul este predispus la o varietate de afecțiuni din cauza complexității sale și a gradului ridicat de mobilitate. Printre cele mai frecvente probleme se numără:
- Tendinita: Inflamația unui tendon, adesea cauzată de suprasolicitarea umărului.
- Bursita subacromială: Inflamația bursei subacromiale, care provoacă durere și limitarea mișcărilor.
- Leziunile de coafă rotatorie: Ruptura parțială sau completă a unui tendon din grupul de mușchi rotatori.
- Luxația umărului: Dislocarea articulației glenohumerale, cauzată de un traumatism sau o mișcare bruscă.
- Fracturile claviculei sau scapulei: Fracturi care pot rezulta din căderi sau impacturi directe asupra umărului.
- Artrita umărului: Degradarea cartilajului articulației, care duce la durere și rigiditate.
Tratamente specializate pentru afecțiunile umărului
Tratarea afecțiunilor umărului depinde de tipul și severitatea problemei. Există multiple opțiuni de tratament disponibile, de la cele conservatoare la cele minim invazive sau chirurgicale.
Tratamentul conservator
În cazul afecțiunilor ușoare sau moderate, tratamentul conservator poate include:
- Repaus și evitarea activităților solicitante: Este esențial ca pacientul să își limiteze activitățile care ar putea agrava problema. Odihna adecvată permite mușchilor și articulațiilor să se recupereze, reducând stresul asupra zonei afectate. Este important să se evite ridicarea obiectelor grele sau mișcările care implică rotația sau ridicarea bruscă a brațului.
- Aplicarea gheții pentru a reduce inflamația și durerea: Un alt element esențial în gestionarea afecțiunilor este folosirea regulată a compresele cu gheață. Acestea trebuie aplicate pe zona afectată timp de 15-20 de minute, de mai multe ori pe zi. Gheața ajută la reducerea inflamației și calmează durerea, prin micșorarea vaselor de sânge și limitarea acumulării de lichide în zona rănită.
- Medicamente antiinflamatoare pentru gestionarea durerii și a inflamației: Tratamentul medicamentos poate include administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) precum ibuprofen sau naproxen. Aceste medicamente ajută la reducerea inflamației, combatând astfel durerea și disconfortul asociat. În anumite cazuri, pot fi prescrise și analgezice pentru un control mai bun al durerii.
- Fizioterapie pentru a restabili mobilitatea și a întări mușchii umărului: După reducerea durerii și inflamației, este important să înceapă un program de fizioterapie. Un fizioterapeut specializat va dezvolta exerciții personalizate care ajută la restabilirea mobilității articulației afectate și la întărirea mușchilor din jurul acesteia. Acest proces contribuie la prevenirea recidivelor și la menținerea unei funcționalități optime pe termen lung.
Tratamente minim invazive
În cazurile mai grave, tratamentele minim invazive pot include:
- Infiltrații cu cortizon: Acestea reprezintă injecții cu corticosteroizi, administrate direct în zona afectată pentru a reduce inflamația severă și pentru a ameliora durerea persistentă. Cortizonul are un efect puternic antiinflamator, iar infiltrarea permite o acțiune rapidă asupra țesutului inflamat, oferind pacienților o ușurare considerabilă, mai ales când alte tratamente nu au dat rezultatele dorite. De obicei, efectele acestor injecții durează câteva săptămâni sau luni, dar pot fi repetate cu prudență pentru a evita posibilele efecte secundare pe termen lung.
- Artroscopie: Aceasta este o procedură chirurgicală minim invazivă, utilizată pentru a diagnostica și trata diverse afecțiuni ale articulațiilor. Se efectuează prin incizii foarte mici, prin care se introduce un artroscop (un instrument optic subțire cu o cameră video) pentru a vizualiza structurile interne ale articulației. În funcție de diagnostic, chirurgul poate efectua reparații ale țesuturilor moi, precum tendoane sau ligamente rupte, îndepărtarea țesuturilor deteriorate sau tratarea altor leziuni articulare. Artroscopia are avantajul unei recuperări mai rapide în comparație cu intervențiile chirurgicale deschise și implică mai puține complicații postoperatorii.
Chirurgia umărului
În cazurile severe, cum ar fi rupturile mari de coafă rotatorie sau luxațiile recurente, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Aceasta poate include reconstrucția tendoanelor, repararea ligamentelor sau chiar înlocuirea articulației umărului (artroplastie).
